Din Cutia cu Povești

Cutia cu povești
The running of the Lole(s) | Traditions & Customs
The running of the Lole(s) | Traditions & Customs
Customs Festival | Traditions & Customs

Instagram Feed

Arta scrierii cu un instrument făcut dintr-o până este fascinantă pentru oameni din multe domenii - artiști, designeri, profesori, elevi. Deși nu la fel de populară precum ustensilele moderne de scris, este folosită mult și azi. Sunt însă necesari mai mulți pași decât atunci când folosim un stilou sau un pix, însă e ușor de mânuit cu puțină răbdare. Rezultate frumoase pe hârtie se obțin după pregătirea penei pentru scris. Calamusul, vârful lipsit de puf, se introduce în cărbuni încinși pentru a se înmuia. Suprafața se aplatizează apoi pe un material tare cu un cuțit, după care se rotunjește cu degetele. EN: The art of writing with a quill pen is fascinating to people from many fields - artists, designers, teachers, pupils. Although not as popular as modern writing instruments, it is still much used today. However, more steps are required to use a quill pen than a regular one, but it’s not difficult to master if you have a little patience. Beautiful results on paper are obtained after preparing the pen for writing. The calamus, the feather tip, is placed in hot coal to soften. The surface is then flattened on a hard material using a knife, and the rough edges are rounded with the fingers.
Începând cu secolul XV, sute de texte au fost printate în format miniatural. Finețea hârtiei, claritatea caligrafiei, mărimea și măestria cu care erau legate au convis meșterii ferecatori de cărți să accepte provocarea de a crea aceste volume. Aveau însă și un scop practic - ucenicii legătoriilor învățau să lege cărți făcând... cărți în miniatură. Dacă reușeau să printeze și să lege bine o carte mică, cu siguranță știau să lege și o carte în format mare. Unele cărți în miniatură sunt obiecte realizate cu o măiestrie extraordinară: legate în piele fină, suflate cu aur, având atașate lucrături în lemn deosebite, gravuri sau filigran. Altele sunt ieftine, dispensabile, extrem de funcționale însă fără așteptări de a rezista în timp. Azi, cărțile în miniatură sunt produse ca și lucrări de artă sau pentru librării. EN: Since the 15th century, hundreds of texts have been printed in miniature. The fineness of the paper, the clarity of the calligraphy, the size, and the mastery they were bound with, convinced the book-makers to accept the challenge of creating these volumes. They also had a practical purpose - the book binding apprentices learned to bind by making miniature books. If they were able to print and bind a small book, then they certainly knew how to produce a large-format book. Some miniature books are objects made with extraordinary craftsmanship: tied in fine leather, covered with gold, having special woodwork attachments, engravings or watermarks. Others are inexpensive, dispensable, highly functional but without expectations to last in time. Today, miniature books are produced as artworks or commercially for bookstores.
Totul a pornit de la dorința de a înregistra sunetele, silabele și cuvintele pe un suport, folosind simboluri sau semne. Așa s-a născut scrisul, arta din condei, printre cele mai vechi și mai importante metode de comunicare umană. EN: It all started from the desire to record sounds, syllables and words on a stand, using symbols or signs. This is how writing, the art of caligraphy, was born - one of the oldest and most important methods of human communication.
Țesutul îți dă posibilitatea să folosești veșmintele ca pe o pânză nouă de pictură, pe care o porți aproape de piele. Delicatețea materialul textil spune multe despre istoria sa și locul de proveniență. Fiecare trecere a firului de ață legat de ac, de pe o parte pe cealaltă, creează o legătură intimă și emoționantă între om și veșmânt. EN: Sewing allows you to use the garments as a new painting canvas, which you wear close to your skin. The delicacy of textile tells a lot about its history and place of origin. Each crossing of the needle thread, from one side to the other, creates an intimate and emotional bond between man and garment.
Turnul clopotniței măsoară douăzeci și nouă de metrii înălțime. Acesta adăpostește trei clopote care au fost turnate din nou după ce în anul 1789 un incendiu a mistuit turnul. Cel mai vechi dintre clopote e însemnat cu anul 1512, semnificând prima turnare a clopotelor. EN: The bell tower measures twenty-nine meters. It houses three bells that were cast again after a fire in 1789, when the tower burned down. The oldest of the bells has the year 1512 engraved on it, signifying the year when the original bells of this church were cast.
Biserica din Cincu este unica in Transilvania datorita celor trei stiluri arhitecturale romanic, gotic si neobaroc. Altarul bisericii, construit in 1520 e alcatuit din trei parti, fiecare cu o poveste aparte. Piesa centrala reprezinta tema Necredinta Sfantului Toma, realizata de mesterul Vicencius din Sibiu. Comunitatea din Cincu a cumparat pentru biserica acest tablou central in anul 1722, care pana atunci servise ca piesa centrala a altarului bisericii din Mosna. Partea de jos a altarului, intruchipandu-i pe Maria, Isus si Ioan dateaza din anul 1500.
Un loc aparte între instrumentele muzicale îl ocupă orga - întâlnită uneori în săli de concerte și case particulare, însă cel mai adesea în biserici ca instrument de cult. De-a lungul timpului, biserica din Cincu a avut două orgi, cea dintâi fiind distrusă în anul 1602 într-un incendiu. Actuala orgă are peste 300 de ani, fiind adusă în jurul anului 1700 din Austria. EN: A particular role among musical instruments is played by the organ, sometimes found in concert halls and private houses, but most often in churches as cult instrument. Over time, the church from Cincu had two organs, the first being destroyed in 1602 in a fire. The current organ has over 300 years, being brought from Austria around 1700.
Tradiția mobilierului săsesc pictat manual, veche de câteva secole, se regăsește și azi în obiectele de zi cu zi. Oglinda, biroul și scaunul împodobite cu motive săsești sunt realizate cu trudă, migală și suflet. Acestea sălășluiesc acum într-un lăcaș ce îmbie la serenitate și de ce nu, la așternerea gândurilor pe hârtie. EN: The tradition of hand-painted Saxon furniture has been around for centuries and can still be found today in everyday objects. The mirror, desk and chair decorated with Saxon motifs are the result of toil, scrupulousness and lots of care. The atmosphere of the place where the furniture is now has an inviting serene vibe, almost encouraging you to take a sit and write some of your thoughts down.
O statuie unică în Transilvania cu trăsături feminine, găsită în temelia unei case săsești din Alțâna. Povestea “Anei, piatra de sacrificiu” nu este știută cu exactitate, singurele indicii regăsite pe statuie sunt anul,1746, cel în care a fost construită casa săsească, și două inițiale: B și H. Numele de Ana i-a fost dat simbolic, făcând referință la legenda Meșterului Manole. EN: A unique statue in Transylvania with feminine traits, found in the foundation of a Saxon house in Alţâna. The story of "Ana, the sacrifice stone" is not known precisely; the only clues found on the statue are the year 1746 - the one in which the Saxon house was built, and two initials: B and H. The name of Ana was symbolically given as reference to Manole's legend from the Romanian mythology.
Usa sacristiei de la Biertan se bucură de faimă internațională, cu un sistem complex de 19 încuietori, realizată de meșteri locali în anul 1515. Cele 19 încuietori se împart astfel: 3 în stânga, 3 în dreapta, 3 sus și 7 pe încuietoare, acționate simultan de o singură cheie. La Expoziția Mondială din 1900 de la Paris sistemul de închidere a fost premiat, stârnind un interes deosebit chiar și la aproape 400 de ani de la producție. Această încuietoare funcționează și azi, fiind un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere. EN: The sacristy door of the Biertan Fortified Church is internationally renowned for its complex system of 19 locks made by local craftsmen in 1515. The 19 locks are divided as follows: 3 on the left, 3 on the right, 3 on top and 7 on the actual lock, all operated simultaneously with a single key. In 1900 at the World Exhibition in Paris, nearly 400 years after it was produced, the closing system raised a special interest and won an award. This lock still works today, being a representative example of medieval Saxon manufacture, thanks to its exceptional woodwork ornaments and the original closing system.
Altarul Bisericii Fortificate din Biertan este unic în Transilvania. Construit de meșteri din Nürenberg și Viena între anii 1483-1513, altarul conține 28 de picturi reprezentând scene biblice și sfinți, unele fiind inspirate de picturile altarului Schottenstift din Viena. EN: The altar of the Fortified Church of Biertan is unique in Transylvania. Built by craftsmen from Nuremberg and Vienna between 1483-1513, the altar contains 28 paintings representing biblical scenes and portraits of saints, some of which are inspired by the paintings of the Schottenstift altar in Vienna.
Învelirea casei în țiglă nu ar fi fost posibilă fără măiestria meșterului țiglar. Săteanul dădea comandă la țiglărie, iar când comanda era gata, omul aduna meșterii la el acasă să îi cinstească. Aceștia încrestau urări de bine pe ultima țiglă, înainte să o așeze în locul menit. EN: Covering the house with roof tiles would not have been possible without the artistry of the roof tile craftsmen. The villager would place his order at the local workshop and when it was ready, the craftsmen went to the villager’s house for celebrations. They would also carve good wishes on the last roof tile before adding it to the existing ones.
Ticsit cu haine și văluri de pânză, plin cu cărți și documente importante ținute sub cheie. Cufărul se folosea pentru depozitarea celor mai de preț avuții de la casa omului, fiind totodată un simbol al tradiției și prosperității. În vremuri de primejdie, era primul lucru pe care oamenii îl luau cu ei înainte de a purcede la drum în căutarea unui nou adăpost. Voi mai aveți un cufăr în familie? Suntem curioși să aflăm ce întrebuințare i-ați dat. EN: Full of clothes and cloth veils, of books and important documents which were kept under the key, the chest was used to store the most valuable items one could own. It was also a symbol of tradition and prosperity. In times of distress, the chest was the first thing people would take with them before heading for a new shelter. Do you or your family still have a similar chest? We are curious to find out what you’re using it for nowadays.
Portret de mestesugar: Zoltan Bojodi - Impletitor de rachita, Comuna Viisoara, jud. Cluj.
“Meseria asta nu te îmbogățește, dar nici nu te lasă să mori de foame”. :)
Work in progress 😊
In cadrul festivalului Tres Court am castigat locul intai si premiul OIF pentru abordarea unei probleme sociale. In curand vom lansa documentarul si pe www.fascinatiamestesugului.com 😊 Foto: @mateiplesa
În comuna Viișoara, într-un petic de natură, sub cer liber, răchita împletește cele mai frumoase povești. Foto: @mateiplesa
Ne-am intors cu noutati! 😁
Meseria se invata de la cei mai experimentati, dar se adapteaza imaginatiei proprii. 😁